Conectează-ți uneltele

Din start, agentul lucrează cu ce se află pe mașină: fișiere, un shell, git. Conectarea uneltelor îl lasă să ajungă la serviciile în care trăiește de fapt munca — trackere de sarcini, chat, baze de date, API-uri. Tot ce este pe această pagină se găsește la Personalizare → Conectare pe mașina ta.

Integrări: catalogul

Integrările sunt calea îngrijită. Răsfoiește catalogul, alege un serviciu, completează ce credențial îți cere — și conexiunea este instalată pe mașina ta, iar uneltele ei apar imediat la agent. Asta acoperă cazurile obișnuite, fără nicio configurare dincolo de credențialul în sine.

Conectori: calea avansată

Conectorii sunt mecanismul general de dedesubt: servere MCP care îi dau agentului unelte ce ajung dincolo de mașină. Adaugă unul singur atunci când catalogul nu acoperă un serviciu.

• Local — rulează o comandă pe mașina ta, de exemplu un server MCP instalat din npm. Tu dai comanda și variabilele de mediu de care are nevoie, câte una pe rând.
• La distanță — se conectează la un punct final MCP găzduit. Tu dai adresa URL și antetele, câte unul pe rând.

Fiecare conector își arată starea — conectat, eșuat, dezactivat — și câte unelte aduce. Îl poți dezactiva fără să îl elimini și îi poți gestiona uneltele individual, ceea ce contează când un server expune douăzeci de unelte, iar agentul ar trebui să vadă trei. Eliminarea unui conector îl șterge din configurația mașinii, iar uneltele lui dispar imediat de la agent.

Secrete

Credențialele de care au nevoie mai multe unelte — sau pe care preferi să nu le lipești într-o definiție de conector — își au locul la Personalizare → Secrete. Un secret se setează o dată pe mașină și devine disponibil mediului agentului; agentul îl poate folosi fără să îl afișeze vreodată.

Unde stau credențialele

Tot ce conectezi este stocat pe mașina ta, nu pe platformă: definițiile conectorilor, variabilele de mediu, secretele. Ștergerea unei mașini îi ia credențialele cu ea.